Acuma că lui Darius i-a trecut alergia la shrimp cocktail-ul pe care a insistat să-l bea/mănânce aseară şi nu a dat în şoc anafilactic, prin bunăvoinţa Cameliei, care l-a culcat şi oblojit, putem să vă povestim cum a fost ieri la prima zi de OFFF 2011 Barcelona.
Festivalul se ţine la Centre de Cultura Contemporània de Barcelona, deduceţi voi din titlu ce e aia. Complexul de clădiri şade în buricul târgului, nu departe de Rambla şi are un sistem de securitate deosebit, alcătuit din paznici spanioli plictisiţi şi plini de sine care nu înţeleg limba engleză. Ei sunt legaţi între ei prin walkie-talkie-uri, cu ajutorul căroraa se sincronizează exemplar în a nu lăsa pe nimeni să intre nicăieri (incluzând speakerii autorizaţi care trebuie să ajungă să-şi pregătească prezentările) fără să aştepte în prealabil câte 40-50 de minute la o coadă inutilă.
Precum evenimentul are un public înscris de câteva mii de oamenii, sălile se umplu urgent şi aproape la fiecare secţiune rămâne lume cu buza umflată pe-afară, aşa că trebuie să te mişti iute de la o coadă la alta, pentru situaţia fericită de a sta în picioare în spate undeva, ca să prinzi conferinţele cele mai interesante. Dacă ai norocul să nu ai alergie la creveţi sau să te fi ars pe plajă cu o zi înainte ori să te fi-mbătat cu absinth în noaptea precedentă, ajungi de dimineaţă la festival, te plantezi pe-un scaun în sala principală şi stai 12 ore-ncontinuu, la tot ce pică. Preferabil să ai vreo şaişpe sandviciuri cu tine şi un bidon de apă.
Noi am prins Blake Whitman (VP Creative Development la Vimeo) cu Viral Creativity and The Vimeo Universe, Alex Trochut (de profesie maniac psihotic pe typography şi scelerat mintal pe ilustraţie) cu More is More şi Joshua Davis (profesor la New York’s School of Visual Arts şi web-designer extraordinaire) cu The Unknown Voyage.
Blake Whitman a vorbit despre influenţa creativă adusă de
Vimeo în producţia video amatorească în drum spre profesionistă, axându-se în principal pe stop motion-urile de care este atât de obsedat. De exemplu, ale lui
Tom Rowe.
Prezentarea lui s-a vrut motivaţională, însă era dubios de slabă din punct de vedere vizual (exceptând filmuleţele preluate de la diverşi utilizatori), doldora de stock images şi layouturi kitchoase. Unii chiar au sugerat că o face intenţionat, ca să îi troluiască pe bieţii designeri prezenţi, oripilaţi la fiecare slide.
Blake Whitman a pimpuit şi Vimeo Video School, un proiect promiţător la care ar trebui să ne uităm mai cu atenţie, de educare a celor interesaţi de producţie de film, pornind de la filozofia de resursă participativă cumulată, de la toţi utilizatorii pentru toţi utilizatorii, gratuit.
Alex Trochut a prezentat metode de compoziţie ale unor lucrări de-ale lui, pas cu pas pe parcursul evoluţiei lor, atribuindu-şi pasiunea moştenirii talentului bunicului său,
Joan Trochut, tipograf şi creator al unui sistem modular de typography şi ornamentare din anii ’40.
Lucrând freelance pentru alde Nike, The Rolling Stones, British Airways, Coca Cola, The Guardian, agenţii de rangul Wieden + Kennedy, Saatchi and Saatchi sau publicaţii cum e Beautiful Decay, Trochut promovează creatul migălos, fără concesii, militând pentru bibilit şi chinuială fizică, în opoziţie cu soluţiile artificiale de pe calculator, mai util strict pentru retuşări, layouturi etc.
Iar ce-a sporovăit
Joshua Davis (cel mai carismatic speaker de ieri) nu poate fi descris în cuvinte.
Nici ce lucrează.
Vă invităm să vă pierdeţi în linkuri pornind de la pagina lui de Wikipedia sau să-i vizitaţi direct site-ul.
În speranţa că va fi disponibil un filmuleţ cu prezentarea lui de la OFFF 2011, îl vom căuta şi plasa aici.
