Pretenarii de la FaceBrands.ro au făcut un infographic dodoloţ, ca să ne dăm seama care români au stat cât pe Facebook făcând ce pe paginile cărora branduri, pe parcursul anului trecut.
Poftiţi-l de-l rumegaţi mai jos.
[şi apăsaţi-l ca să-l vedeţi mai mare]
O privire mai de ansamblu, globală, la social media în totalitatea sa, tot întinzându-se peste 2011, o puteţi arunca în infographic-ul [<- aici click, că dincolo e sursa textuală] făcut după datele AdAge Blogs, via econsultancy.com.
Acum, că “adăugăm un nou trandafir în buchetul vieţii profesionale”, hai să mergem în vacanţă, să ne-mbuibăm şi să ne-mbătăm! Să ne dăm cadouri între noi şi să mai păstrăm nişte finanţe de cadouri pentru sine.
Sperăm să ningă de Crăciun, sperăm să nu fie polei de Revelion şi sperăm să ne reîntâlnim la anul, pe cât de mahmuri, pe atât de creativi.
Omologilor noştri din companii: bugetaţi liniştiţi comunicare pe 2012, că e greşit calendarul maiaş. Ăsta de jos e cel corect.
Fiindcă pare o tehnică de neam prost deja împămânenită, care irită pe mulţi, hai să lămurim raţional pentru potenţialii clienţi de ce ca firmă trebuie să îţi creezi un fanpage şi nu un cont de utilizator (user profile). Este primul şi cel mai întâlnit miraj al creării unei platforme de comunicare social media pe Facebook.
Motivele sunt mereu aceleaşi: ori “administratorul” desemnat nu face diferenţa, ori crede în iluzia că o creştere forţată, prin friend request-uri la kilogram, e mai rapidă şi deci mai utilă decât convingerea publicului să dea like.
O companie are NUMAI avantaje cu un fanpage şi NUMAI dezavantaje cu un user profile
Există o dezbatere mai largă privind algoritmul de promovare pe Facebook al postărilor unui user, faţă de postările unui fanpage, însă argumentul cel mai convingător este unul de logică simplă: acela că un consumator este cucerit dacă dă like din proprie iniţiativă şi nu dacă dă accept unei invitaţii, care vine ca o reacţie, un gest pasiv.
Motive, luate punctual
Dezavantajele unui user profile pentru o companie
Avantajele unui fanpage pentru o companie
Motive, luate comportamental
Migraţia de la user profile la fanpage
Facebook are mai nou opţiunea de conversie. Însă această practică nu este încă stabilă. Sunt cazuri în care tranziţia a eşuat, conturile de utilizator fiind şterse (iar recuperarea e destul de dificilă), fără a mai fi creată ulterior pagina. De asemenea, marea majoritatea conţinutului nu s-a păstrat, iar backup-ul (care este posibil) nu se importă în forma lui iniţială. Un alt neajuns este cel comportamental menţionat mai sus – prietenii convertiţi în fani, după ce au fost strânşi cu de-a sila nu sunt la fel de valoroşi.
Priviţi aici acest filmuleţ. Este despre să apreciaţi. Bine? Poate tragem cu toţii o gură de aer şi ne bucurăm.
Ş-altfel spor la treabă!
Călinul, director peste creaţie, va susţine în cadrul ZENf workshop-ul “Brandul ca relaţie”, deoarece Vitrina Advertising s-a alăturat ca partener Link Education And Practice (LEAP) în cadrul acestui proiect naţional de excepţie.
De ce de excepţie vă-ntrebaţi, iar noi vă răspundem, considerând v-am ridicat-o intenţionat la fileu: pentru că între 1 şi 4 noiembrie, la Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca, ne adunăm să (vorba comunicatului) “unim viziuni complementare privind conceptele de educaţie nonformală şi angajabilitate ale actorilor relevanţi de pe piaţa muncii şi din mediul educaţional”.
În aceste patru zile, se ţin traininguri, workshop-uri, dezbateri, seminarii, expoziţii etc., destinate studenţilor, tinerilor profesionişti, cu participarea reprezentanţilor din mediul academic, ai Birourilor de Consiliere în Carieră, angajatori şi antreprenori locali şi a ONG-urilor de profil.
Aşa că, pentru toţi cei interesaţi de publicitate, dacă nu l-aţi prins pe Călin pe la cursuri la master sau evenimente ONG-uri la care a mai participat, ca să-l hăituiţi cu CV-uri şi întrebări profesionale, aveţi o nouă şansă la începutul lunii ce urmează. Nu-şi va aduce chitara de bună voie. Şi nici nu i-o trebuie, dar rămâne… să fiţi creativi.
Prin ’85, producătorii filmului Back To The Future (îl ştiţi) contactau papucăria Nike pentru a le furniza un model futurist de adidaşi (sîc!), demni de a-i purta Michael J. Fox în viitor, unde se petrecea acţiunea, în sequel.
Domn’ şef peste design şi inovaţie Tinker Hatfield a luat-o, desigur, ca pe-o provocare şi bla-bla-bla şi, în sfârşit, a făcut minunăţiile din figura alăturată, cu luminiţe şi toate inepţiile aferente, încălţăminte care la vremea aceea se vroia a fi din 2015 şi chiar părea (exceptând că ulterior, în lumea reală, le-a trecut vremea prin anii ’95, când se vindeau deja în piaţă la ruşi).
Bun. Însă fiindcă deja s-a făcut vremea să fim hipsteri, Nike s-a gândit în septembrie a acestui an să producă o serie limitată de 1500 de perechi Nike Mags şi să le liciteze pe eBay, într-o campanie caritabilă în urma căreia toate fondurile se vor îndrepta spre eforturile medicale de vindecare a Parkinsonului, boală de care suferă şi Michael J. Fox, actor care are chiar înfiinţată o fundaţie în acest sens.
Iată aici povestea întreagă a Nike Mags, cunoscuţi până acum drept “greatest shoes never made” sau, altfel spus, o delicioasă campanie de CSR şi notorietate, născută dintr-un product placement de acum 26 de ani, care şi-a dospit un fanbase consistent, cumulat din iubitorii filmului, brandului şi pupat acum cu sensibilitatea publicului la suferinţa în urma unei boli cu o răspândire din nefericire prea mare.
Ca orice familie normală în prag de toamnă, ne-am hotărît şi noi să ne umplem cămările cu de-ale gurii. Am vineţit, am gogoşat, am cepărit, am roşălit, am copt, ne-am ars, ne-am murdărit, ne-am şters, am fiert, am învârtit, am dezvârtit, am ambalat, am obosit, ne-am odihnit şi, în tot acest timp, am zâmbit.
Ne-am gândit la prietenii din redacţii. Mai mereu primesc numai comunicate de presă de la toată lumea, unele greu de digerat.
N-ar fi mai bun ceva de uns pă pită? Serviţi!
[Pe Facebook, aveţi pozele de la etichetare şi distribuţie.]
Vinerea trecută, angajaţii Vitrina Advertising pe posturile de şmecheri (deci, practic, toţi) s-au deplasat în formaţie organizată compusă din reprezentanţi mărşăluind fiecare în propriul său haos individual la terasa verde cu piscină lângă a restaurantului Sun.
Unde au deturnat bucătăria, cu tot ce-au găsit în ea, grătarele de p-afară şi orice era îmbuteliat sau interzis minorilor. Mijloace cu care au creat (tobe!) 150 de borcane de zacuscă marca Vitrina, de pus pe iarnă, fiindcă-i toamnă.
Întrebări?
Bun!
Pentru că puteţi să vedeţi întreaga operaţiune pe pagina noastră de Facebook, unde-am pus noi fotografiile, tocmai ca să vă uitaţi la ele, dând click pe imaginea de mai jos.
Prietenii de la Administraţie Publică a FŞPAC, din cadrul UBB Cluj au ce le lipseşte multora: testicule (ca să nu zicem coaie). La sugestia Vitrinei, catedra AP îşi începe campania de recrutare pentru admitere printr-un filmuleţ îndrăzneţ, conştientizând breşele din învăţământ şi “chemând la oaste” acei elevi a căror demnitate n-a fost încă degradată de bişniţa educaţională.
Aşa ar trebui să arate viziunea sinceră asupra situaţiei învăţământului românesc.
Catedra AP vrea să facă primul pas al recunoaşterii acestor grave fracturi în sistemul educativ. Următoarea mutare aparaţine elevilor responsabili, care ştiu că pilele, relaţiile şi şpaga dau doar iluzia succesului; aparţine părinţilor acestora, care vor să-şi educe copiii aşa cum poate n-au avut ei şansa să fie educaţi şi aparţine profesorilor care înţeleg că viitorul se construieşte până mai departe decât profitul imediat al unor oportunişti.
Cei care falsifică educaţia ne falsifică viitorul. La Administraţie Publică încercăm altfel. Răsplătim competenţa şi munca. Înscrie-te la AP, UBB, să arătăm că se poate.
http://www.apubb.ro/
Primarele Grindean, evident…
Elevul, cu ceea ce pare a fi o lucrare de control în gură
Doam’ directoare Balint şi diriga Csilla, cu sticksurile şi apa şi florile şi poşeta mov şi cam tot mov
Cadrul dintâi, cu Vlad jucând rolul de excepţie al unei rubedenii de care se freacă unchiu’ cu camera
Al doilea cadru
Al treilea cadru ş-apăi tăt aşe…
Elevul făcând aparent ceva…
Elevul şi primarele şi cu ăla de care se freacă unchiu’ cu camera
Primarele cu Darius şi cu dom’ părinte
Darius, încercând să nu lase să-i intre nimeni lui dom’ părinte pe sub sutană
Dom’ Hudrea din partea clientului, supraveghiind îndeaproape producţia
Dom’ primar, un pic mai încolo, supraveghiind şi el o cinzeacă
Ăştia doi, cum se termina o dublă, cum erau cu meclele-n mâncare
Laviniu, filmând tăt altundeva decât îi indica Darius
Chiorându-ne la ce-am izbutit
Vlad coborând, ulterior parcării…
Primarele grăbindu-se la o stare civilă
Pentru mai multe ”desene” precum cel de mai jos, divulgăm şi sursa.
